Te cautam...

   Te caut.
Sau, mai bine spus, te cautam.
Te cautam in firele de nisip spulberate de vant.Te cautam in sunetul valurilor sparte in dig,te cautam in lumina soarelui de aprilie,in scoicile aduse de apa la tarm,in luciul infinit al liniei orizontului.Te-am cautat chiar si in tipatul unui pescarus ratacit,dar nu te-am gasit.Stiam ca esti aproape si,totusi,nu te-am mai gasit.
Am obosit.Am obosit sa-ti adulmec urmele in iarba frageda.Am obosit sa mangai fiecare camp de flori,sperand sa te gasesc.Am obosit sa te astept sa apari in scoarta vreunui stejar batran,sa te strig in vazduh ascultand in zadar ecoul vocii mele.
Am obosit sa sper si sa cred.Am uitat.
Am uitat sa impletesc spice de grau din surasurile noastre.Am uitat sa te vad in fiece ciob de oglinda.Am uitat sa-ti zambesc in fiecare gand.
Am uitat sa tresar cand iti rostesc numele,am uitat sa ma infior cand iti simt adierea,sa regret fiecare minut petrecut impreuna,la gandul ca mi-a mai ramas tot mai putin timp alaturi de tine.Uitasem chiar si ca...tu ai vrut sa pleci.
Acum,am uitat...sa te iubesc!